Un spectacol
memorabil
Les Misérables
Les Misérables
Les
Misérables, unul dintre cele mai cunoscute, apreciate şi iubite
musicaluri, a devenit acum şi cel mai longeviv. Anul 2010 a marcat împlinirea a
25 de ani de când acest musical minunat aduce bucurie în sufletele oamenilor,
fiind vizionat de peste 60 de milioane de spectatori în 42 de ţări şi tradus în
peste 20 de limbi.
Muzica a fost compusă de
Claude-Michel Schoenberg, textul original din limba franceză Alain Boublil şi
Jean-Marc Natel, versurile de Herbert Kretzmer, iar orchestraţia a fost
asigurată de John Cameron, sursa literară fiind desigur romanul lui Victor
Hugo.
Ca să ne facă cunosţinţă cu acest
musical atât de apreciat, cu intrepreţii şi totodată actorii talentaţi cu voci
excelente, ca să ne introducă în atmosfera lor de sărbătoare, Centrul de
Excelenţă al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti ne-a invitat în
seara de miercuri, 10 octombrie, să vizionăm în Sala de Operă spectacolul
multimedia Les Misérables.
Un spectacol memorabil ce a constat
pe lângă musicalul propriu zis în mai multe bisuri şi duete realizate foarte
interesant precum în oglindă: interpreţii de astăzi şi cei originali din 1985,
care spre surpinderea mea încă mai aveau forţă, dar şi fineţe în glas şi încă
reuşeau cu uşurinţă să le le dea clasă celor mai tineri. Spre exemplu, a fost
foarte emoţionant momentul în care pe scenă alături de tenorul Jean Valjean
(interpretat de Alfie Boe), a urcat originalul Colm Wilkinson, acum în vârstă
de 68 de ani, ce a uimit cu interpretarea plină de sensibilitate a melodiei Bring him home a lui Jean Valjean.
Am remarcat voci extraordinare, care pur şi simplu erau
făcute pentru genul de musical, dar cea care tuturor le-a atras atenţia a fost
bineînţeles cea a tenorului Alfie Boe ce l-a interpretat pe Jean Valjean. Mi
s-a părut uimitoare paleta coloristică şi trasătura cameleonică a vocii sale,
ambitusul, căldura şi pasiunea cu care îşi cânta fiecare partitură, dar şi
forţa existentă înlăuntrul său, cu care umplea de fiecare dată sala.
Ce face ca
acest musical să fie atât de iubit? Ce-l face unic? În primul rând povestea
romanului lui Victor Hugo, una pe cât de tristă pe atât de adevărată şi de
emoţionantă. Apoi urmează decorurile, mă refer în special la acele lumini care
parcă coboară din cer pe scenă. Mai adăugăm două lucruri plăcute publicului
meloman: melodiile pe cât de simple pe atât de frumoase care se pot fi reţinute
foarte uşor, şi faptul că nu există povestire sau vorbă fără fundal muzical,
aici totul este cântat. Din punctul meu de vedere mi s-a parut foarte
interesantă şi ideea de suprapunere a versurilor şi uneori chiar a liniilor
melodice, această excepţională “polifonie” în timpul duetelor sau terţetelor,
spre exemplu în “A Heart Full of Love” cântată de Marius, Cosette şi Éponine
sau în melodia “The Confrontation” interpretată de Javert and Valjean. Ca un
minus aş adăuga însă faptul că mi-au lipsit mişcarea scenică şi decorurile,
care probabil ar fi făcut totul mult mai interesant.
Ca la toate evenimente organizate cu
succes de Centrul de Excelenţă, intrarea a fost liberă, atmosfera caldă,
calitatea video şi sunetul foarte bune, iar reacţiile spectatorilor pe măsură.
Aşadar, felicitări organizatorilor pentru această idee şi
sperăm să mai avem parte de asemenea evenimente, care sunt binevenite într-un
oraş în care musicalul începe tot mai mult să ia avânt, iar studenţii sunt tot
mai interesaţi să ia parte la astfel de producţii în calitate de interpreţi.
(Foto:
www.lesmis.com)
Comentarii
Trimiteți un comentariu