Cum functioneaza creierul nostru "muzical"?

"Creierul nostru muzical. Ştiinţa unei eterne obsesii” este o carte ce aparţine colecţiei “Paşi peste graniţe”, în care autorul Daniel J. Levitin  îşi propune să răspundă la toate întrebările legate de modul în care creierul uman percepe muzica.

            Născut în 1957 la San Francisco, Daniel J. Levitin a studiat ingineria la Institutul Tehnologic din Massachusetts şi muzica la Berklee College of Music, pentru ca apoi să se dedice muzicii şi să cânte în mai multe formaţii. A lucrat ca inginer de sunet şi producător de discuri, şi a studiat psihologia cognitivă la Stanford, specializându-se în percepţia muzicală. A devenit un expert de frunte în acest domeniu, publicând numeroase lucrări de specialitate.

            În această carte gaăsim alăturări interesante de muzici diferite, de stiluri diferite, de concepţii diferite, care însă au un numitor comun: amalgamul de sunete şi de zgomote, care, extrase din haos şi puse într-un mod organizat şi cu o logică, ajung să sune bine, ajung să se numească: muzică.

            Autorul pune laolaltă muzica lui Beethoven cu cea a formaţiei Beatles, încercând în acest fel să le compare, dar nu din punct de vedere calitativ - căci acest lucru este, binînţeles, subiectiv şi de nerealizat – ci din punctul de vedere al impactului pe care aceste 2 creaţii extrem de diferite îl au asupra creierului uman. Căci, dacă facem abstracţie de stil, limbaj, şi tot ce este diferit în muzica secolelor trecute si cea de azi, până la urmă muzica este una singură, muzica, după cum o vede compozitorul francez Edgard Varèse este un sunet organizat.

            Această carte ne prezintă muzica dintr-o perspectivă neuropsihologică şi se încearcă explicarea modului în care aceasta ne inflenţează creierul, mintea, gândurile, spiritul şi reacţiile. Argumentele autorului sunt pertinente, bazate în majoritatea cazurilor pe exemple concrete şi însoţite de definiţii fundamentale din teoria muzicală.

            Pe baza dovezilor ştiinţifice adunate, Levitin arată cum sunt antrenate părţi esenţiale ale creierului nostru:cortexul auditiv, ariile frontale, cerebelul dar şi alte zone.De asemenea aflăm că gustul pentru o anumită muzică se formează între 10 şi 14 ani sau faptul că orice bebeluş poate să distingă intervalele consonante de cele disonante.

            Cartea este structurată pe 9 capitole, în care sunt aduse răspunsuri la întrebări precum: Ce este muzica? Cum clasificăm muzica? Cum devii muzician? Ce este talentul? De ce ne place o muzică anume?

            În ultimul capitol denumit Instinctul muzical. Hitul numărul 1 al evoluţiei, Levitin demontrează importanţa muzicii în evoluţia speciei umane. Muzica a apărut deoarece spijinea dezvoltarea cognitivă. Este posibil ca muzica să fi fost acea activitate care i-a pregătit pe strămoşii nostrii pentru comunicarea verbală. De asemenea ritmul este o parte importantă a muzicii. Ritmul ne stimulează corpul, aşa cum tonalitatea şi melodia ne stimulează creierul.

            Eu recomand cu convingere această carte, fiind de părere că merită toată atenţia cuvenită, atât din partea neiniţiaţilor în muzică cât şi din partea melomanilor sau chiar a muzicienilor.