Florentina Stoica, din nou pe scena Filarmonicii “Paul Constantinescu” Ploiești

    Astăzi, la început de aprilie, este depre ea, despre minunata Florentina Stoica, magicianul care a readus la viață partitura Concertului nr 1 în sol minor pentru vioară și orchestră, bijuteria muzicală a lui Max Bruch, pe scena Filarmonicii ploieștene.

    Așa cum le povestesc de fiecare dată elevilor mei, partiturile sunt doar niște foi neînsuflețite, iar noi, interpreții, acei magicieni cu puteri nebănuite, prin erudiția, munca și talentul nostru suntem capabili să le readucem la viață, să le facem să existe din nou și să aducă bucurie sufletelor. Trebuie doar să îndrăznim! 

    Aflată deja pe drumul către succes, drum pavat cu multe ore de muncă, cu sacrificii, dar și satisfacții pe măsură, tânăra a dat dovadă în această seară de maturitate muzicală, de o tehnică stăpânită, exersată, bine pusă la punct, de un sunet calitativ, timbrat, delicat pe alocuri sau plin de nerv acolo unde partitura o cerea. Cu multe ore de studiu la activ și abilități dobândite sub atenta îndrumare a profesorului Nicolae Comăniță, în cadrul Colegiului de Artă “Carmen Sylva”, fata a demonstrat încă o dată pe scenă acuratețe tehnică și intonațională, sensibilitate și intuiție muzicală. 

    Când o ascult pe Florentina Stoica am întotdeauna în minte 4 cuvinte: modestie, siguranță, maturitate și eleganță muzicală. Maturitatea muzicală la o asemena vârstă, mai exact 15 ani, este strâns legată întotdeauna de ambientul muzical în care crește și se dezvoltă copilul respectiv, iar aici ambii părinți sunt din sfera muzicală, deci este de înțeles. Eleganță muzicală, da, am spus bine, eleganță muzicală, căci muzica are nevoie și de eleganță, de prestanță, de o imagine frumos construită. Veți spune că muzica se simte, nu se vede, ba uneori se și vede, atunci când nu este la radio și ai ocazia să o asculți live, pe scenă, căci ce muzică nu este mai captivantă sonor decât cea desfășurată chiar în fața ochilor tăi? Iar aici îi dau dreptate maestrului Celibidache, care nu agreea înregistrările, pe motiv că sunt “moarte”, fără substrat. Adevărata magie se petrece în sala de concert. 

    Încă de la Vorspiel-ul melodios al concertului, sunetul calitativ al violonistei a captat atenția publicului, acel public redus la 30%... straniu sentiment să văd scaune libere la filarmonică, și mai straniu să simt nevoia exagerată de oameni pe lângă mine, de oameni, care vorba aceea “îți sulfă-n ceafă”.

    Instrumentele de suflat par să fi primit rolul principal al serii, conducând în continuare cu aplomb festinul muzical cu Simfonia a 3-a in re major de Franz Schubert. La pupitrul dirijoral s-a aflat Alexandru Ilie, care a știut să jongleze cu trăirile celor din orchestră și să energizeze spiritele. Mulțumim pentru seara minunată, dragi artiști! P.S.: ne-ați lipsit! 

Andreea Dragu