Din categoria "vreau o țară ca afară"

 

Când pronunți Malibu deja te gândești la vacanță, la ceva exotic, lucru cu care se și laudă construcția hotelieră cu nume omonim aflată în stațiunea Mamaia. Încă de la intrare simți aerul exotic, numeroșii pomișori si plăntuțe care te duc imediat cu gândul la plajele exotice, construcția asimetrică a hotelului, care îi oferă un aer sofisticat, ori detaliile luxuriante din holul interior, imensul candelabru care se expune țantoș turiștilor, piscina înconjurată de beculețe care seara luminează traseul turiștilor. Toate aceste elemente, plus amplasarea pe plajă, foarte aproape de apa mării, ridică hotelul în topul celor mai râvnite din sudul stațiunii Mamaia. Inaigurat în anul 2006, și renovat în 2018, hotelul oferă demipensiune și pensiune completă, într-o atmosferă relaxantă, cu un cadru ambiental muzical liniștitor și de bun gust.

Hotelul dispune si de un frumos centru Spa căruia nu i-am trecut pragul, dar pe care cu siguranța îl voi “vizita” data viitoare. Recunosc ca nu am venit cu prea multe speranțe la acest hotel, alegându-l pentru simplul fapt că oferă regim de pensiune completă.

Prețul platit a fost usor piperat daca stai sa te gândești la contextul actul in care se afla in prezent tara noastra. Ce-i drept am nimerit fix in mijlocul sezonului, unde cotele urcă destul de mult.

Apropo de prețuri practicate, ce m-a frapat încă din sosirea în gară din Constanta a fost furnicarul de șoferi de taxi care te “atrăgeau” cu tot felul de prețuri care mai de care mai avantajoase.... pentru ei. Astfel, daca nu întrebam, mă vedeam nevoita sa plătesc 60 de lei pentru o cursa care nu făcea nici 25 de lei. Deci prea mult nu ne-am schimbat mentalitatea, ca tot vorbeam saptamanile trecute de schimbări. Nu, la acest capitol stam fix la fel, dar sunt însă si excepții.

Despre asta vreau sa va vorbesc in acest articol, despre excepțiile acestea care fac lumea mai buna zi de zi.

Dacă arunci o privire fugitiva pe review-urile de pe Booking ale hotelului Malibu, cele mai multe incep cu “personalul este...”, “personalul face....”, “ personalul drege...”. Chiar dacă meniurile propuse nu sunt ele cele mai diversificate, ori țânțarii îți cam bâzâie balade de iubire noaptea la ureche, toate la pachet cu vecinii pe care ii auzi de fiecare data cand trec pe hol si mai bârfesc despre una alta, ei bine, personalul hotelului Malibu, caci despre el vorbim acum, te face să dai la spate aceste dezavantaje. Mă veți întreba cum așa? Nu toti sunt la fel? Nu este ceva impus? Acel zâmbet atat de larg al recepționerei cand iti spune ca este camera gata...

Nu stiu daca mai este vorba de formalități aici, cand porti zilnic o conversație, fie si ea banala cu un ospătar trecut de 50 de ani, de la care te-ai fi așteptat sa iti arunce farfuria in sila dupa atâția ani de lucrat in sistemul hotelier - cred ca stie fiecare la ce tip de ospătar ma refer, acela veșnic sictirit, si nemulțumit de ce i-a oferit viața si de ce ii oferă si bătrânețea - ori cand șeful de sala iti deschide ușile sau face glume relaxate care sa te binedispună, ori  atunci cand il urmărești cu privirea si il vezi ca ii ajuta pe copiii neîndemânatici ca se lupta cu paharele pline de laptic ori suc, ori cand întâlnești bun simt la baietii din stuff-ul care se ocupa de plaja, bun simt si nu ironii sau obișnuintele si veșnicele glume care nu isi au locul. Stiu, o sa spuneti ca sunt lucruri elementare pentru un angajat al unui hotel, dar sa stiti ca au devenit din ce in ce mai rare la noi. Ma întristez cand spun “noi” si arat cu degetul spre tara noastra. Dar asta-i crudul adevăr. Nu mai știm sa fim ospitalieri, nu mai știm sa fim oameni, nu mai știm sa avem răbdare poate doar atunci cand avem ceva de câștigat.

Ce-i drept, mulți dintre oamenii care alcătuiesc stuff-ul hotelului sunt tineri cel mai probabil veniți sa câștige un ban pe perioada vacantei. Sa înțeleg deci ca “tineretul din ziua de azi” s-a schimbat? Mai avem de vorbit pe marginea acestui subiect.

Bravo, Malibu! Am plecat dupa o saptamana complet satisfacută si saturată pe deplin de bunătățile preparate. Ii încurajez totusi sa diversifice mai mult meniurile propuse, chiar sa se extindă la all inclusive.

Acum in final, as putea sa concluzionez afirmând cu tărie: “Si totusi se poate, si totusi schimbarea exista! Si totuși avem un viitor!”

Foto credit: www.hotelmalibu.ro