Deschiderea celei de-a 64-a stagiune a Filarmonicii „Paul Constantinescu”, un real succes

  Data de 15 septembrie 2016 a marcat începutul unei noi stagiuni a Filarmonicii „Paul Constantinescu”. Pășind pe scenă cu emoțiile aferente unui eveniment de o asemenea amploare, directorul instituției, Vlad Mateescu, a fost cel care i-a invitat pe scenă pe artiști, asta după ce a mai agitat un pic spiritele vorbind despre evenimentele care urmează să se petreacă în acestă stagiune, rostind nume mari care vor evolua în fața publicului ploieștean.

Foto: Viorel Coman

Programul serii a fost compus din două lucrări importante ale compozitorului rus Piot Ilici Ceaikovski, iar solistul serii a fost Ștefan Tarara, violonist de origine română, concertmaestrul Orchestrei  Filarmonice din Mannheim, câștigătorul concursului “George Enescu” din anul 2014, care sub bagheta maestrului Radu Postăvaru a încântat inimi, a calmat orgolii, mulțumind până și cel mai critic spirit.

Foto: Viorel Coman

O partitură deloc ușoară, care pune numeroase probleme atât solistului, cât și orchestrei în ceea ce privește nuanțarea, tempo-ul vioi, acuratețea, dar mai ales sincronizarea dintre instrumentiști, Concertul op 35 în re major pentru vioară și orchestră (I. Allegro moderato, II. Canzonetta: Andante, III. Finale: Allegro vivacissimo), se remarcă prin virtuozitate și strălucire, dar și printr-un rafinament aparte.

Este de preferat ca pasajele construite pe principiul repetitiv să nu fie interpretate niciodată în aceeași maniera, altfel concertul riscă să devină unul fad, anost. Dirijorul trebuie să aibă în vedere un debut, un travaliu și un climax al frazelor, care să însuflețească și să îmbrace de fiecare dată în straie noi liniile melodice, misiune îndeplinită cu succes de dirijorul nostru.

De asemenea, în ceea ce îl privește pe solist, precum yin și yang, dualitatea feminin masculin, acesta trebuie să știe când să exprime gingășia și când să etaleze caracterul sobru și înălțător al temei. Un rol foarte important l-au avut și suflătorii în acest concert, alămurile în special, a căror sonoritate a fost controlată foarte bine de dirijor, care s-a îngrijit de fiecare dată și de evidențierea temelor principale.

Interpretare demnă de un festival ceaikovskian

Ce ne-a atras la virtuozul Tarara pe lângă vizibilul talent și abilitățile tehnice deosebite? Un chip senin care „trădează” plăcerea și dragostea pentru frumos, pentru Ceaikovski, pentru MUZICĂ. Da, asta am văzut în această seară pe scenă: plăcere, naturalețe, lejeritate, control, un sunet cald și îngrijit. Asemeni unui cameleon, în funcție de caracterul frazelor melodice, violonistul își schimba stările, reușind să exprime o multitudine de nuanțe. Asta înseamnă să fii ARTIST.

Foto: Viorel Coman

Foto: Viorel Coman

Formarea unei culturi muzicale sau cum să NU aplauzi între părți

           

Încă nu am scăpat de mania aplaudatului între părțile unei lucrări. Asta îi trădează de fiecare dată pe melomanii noștri aflați prin sală doar pentru a asista la o deschidere de….ceva! Dar vorba aceea, se întâmplă și la case mai mari. Știți ce ma amuză însă? La unele persoane lucrul acesta a devenit deja un reflex, se termină ceva... hopa! Aplaudăm! Și mai mult îi îndeamnă și pe cei din jur să aplaude că deh! Iar încercarea cinstită a altora de a nu deranja artiștii de pe scenă cu aplauze este privită și aproape sancționată de colegii de scaun ca o lipsă de politețe.

Două bisuri și ropote de apaluze pentru virtuozul Tarara

La finalul concertului, violonistului i-au fost dăruite aplauze frenetice, fapt care l-a determinat să revină pe scenă nu pentru unul, ci pentru două bisuri, încântând publicul.

Foto: Viorel Coman

Cea de-a doua parte a concertului a aparținut în întregime orchestrei, care atent îndrumată de dirijor a interpretat Simfonia a IV-a op. 36 în fa minor (I. Andante sostenuto, II. Andantino in modo di canzona. III. Scherzo-Allegro, IV. Finale-Allegro con fuoco). Scrisă într-o perioadă tulbure a vieții compozitorului rus, această lucrare s-a făcut remarcată pentru dramatismul și încărcătura emoțională: “Sigur că simfonia mea are un program, însă de o natură imposibil de redat în cuvinte...Nu era, oare, acesta rolul simfoniei ca formă muzicală? Să exprime ceea ce nu poate fi spus în cuvinte, dar care năvălește din suflet și cere exprimare?” Prima parte a simfoniei ajunge la un moment dat să aibă chiar accente funebre, în timp ce partea a doua vine ca o resemnare, mult mai senină și mai liniștită. În contrast cu acestea două va fi ultima parte, triumfătoare și monumentală, văzută ca o victorie asupra necruțătorului destin.

Program variat și atractiv în stagiunea 2016-2017

Conducerea filarmonicii ne promite pentru această stagiune reprezentații extraordinare ale unor artiști cunoscuți precum Liviu Prunaru, Alexandru Tomescu, Josu de Solaun, Walter Hilgers, Misha Katz, Răzvan Suma, Gabriel Croitoru, Tiberiu Soare sau Jin Wang, alături de Orchestra Simfonică din Ploiești. “Am pregătit  programe foarte variate: lucrări simfonice ce n-au mai răsunat  de mult pe scena Filarmonicii,  vocal-simfonice, proiecte cu tradiție precum Gala Tinerilor Dirijori sau  Classic Meets..., mult așteptatele Concerte de Crăciun și altele noi cum ar fi Tango Simfonic cu Analia Selis. Suntem extrem de bucuroși  că ceea ce în luna iunie era în stadiu de proiect s-a concretizat într-una dintre cele mai frumoase stagiuni pe care Filarmonica le-a oferit ploieștenilor de-a lungul timpului [...]” (sursa: www.filarmonicaploiesti.ro)  

Săptămâna viitoare, joi, 22 septembrie, ne vom delecta tot cu lucrări aparținând curentului romantic, lucrări semnate de compozitorii Robert Schumann și Sergei Rachmaninov, mai exact Concertul în la minor pentru pian și orchestră, op. 54, respectiv Simfonia în mi minor, op. 27. Așteptăm cu nerăbdare o frumoasă seară în compania celor de la Orchestra Simfonică “Paul Constantinescu” din Ploiești.

Pentru mai multe informații accesați www.filarmonicaploiesti.ro