Împreună colorăm Ploieștiul

După ce am asistat anul trecut la un adevărat regal pe scena "George Enescu” a UNMB sub genericul Absolvenţă, anul acesta ansamblul coral „Juventus Academica” aflat sub conducerea conf. univ. dr. Valentin Gruescu, a revenit cu forţe noi, dar şi cu membrii noi. Iată ce ne-au declarat aceştia într-un interviu la finele concertului din data de 10 aprilie 2014.

Megumi Okuda dirijând Pui de greier de Alexandru Velehorski

Andreea D. : Cum găseşti această experienţă ca membru al ansamblului Juventus Academica?

Antonia Liţă (Anul I, secţia Muzicologie): Este una deosebită. Atmosfera este întotdeauna plină de viaţă şi se lucrează cu mult spor. Primează pasiunea pentru muzică şi asta s-a văzut la concert unde am dat tot ce am putut. Nimic nu ar fi fost, însă, posibil fără sprijinul şi dedicarea maestrului Valentin Gruescu.

Alexandra Bărăceanu (Anul I, Pedagogie muzicală): A fost o experienţă minunată din care am învăţat multe lucruri care, sunt convinsă, mă vor ajuta şi pe mai departe. Cele mai îndrăgite şi aşteptate cursuri au fost cele petrecute împreună cu mentorul nostru, cel care a reuşit în cateva luni să scoată din noi ceea ce suntem astăzi: muzicieni demni , şi bineînţeles, bucuroşi pentru această reuşită.

Emilian Nechifor (Anul I, Compoziţie muzică uşoară): Făcând parte din corul Juventus Academica am realizat multe lucruri frumoase alături de colegii mei minunaţi.Această experienţă de a cânta într-un ansamblu coral atât de numeros mi-a dat prilejul de învăţa ce înseamnă cu adevarat o echipă şi cum să lucrezi la cel mai înalt nivel profesional.

Veronica Prodan (Anul I, Pedagogie muzicală): Fiind purtat cu deminitate de atâtea generaţii, acest nume reflectă valoare şi grandoare, iar eu sunt bucuroasă că mă numar printre cei ce au menirea de a-l duce mai departe.

Ionuţ Andrei-Marcelin (Anul I, Compoziţie muzică uşoară): Să faci parte din ansamblul Juventus Academica înseamnă să dedici fiecare picătură de talent şi conştiinciozitate succesului colectiv. Este o experienţă incredibilă, frumoasă şi memorabilă, “de povestit la nepoţi “, cum spunea si maestrul nostru. Sunt foarte mândru că am avut această ocazie!

Tătaru Desiela (Anul I, Muzicologie): A fost o onoare să fac parte din Juventus Academica aş putea să înşirui o pagină plină de motivele pentru care această experienţă s-a încadrat printre momentele extraordinare din cariera mea muzicală! Pot spune, pe scurt, că este ceva de care-mi voi aduce aminte pentru totdeauna, pentru că a fost încă o cărămidă adugată cunoaşterii mele artistice, încă un pas pe scara carierei mele muzicale.

Ana-Lorena Moise (Anul I, Compoziţie clasică): Este o experienţă minunată, care mă face să mă simt mândră de faptul că fac parte din acest ansamblu. Din păcate această experienţă va dura doar un singur an. A fost suficient însă pentru a-mi crea amintiri frumoase şi pentru a cunoaşte oameni minunaţi!

Câteva cuvinte despre repertoriul pestriţ din această seară. A fost procesul însuşirii lui unul dificil?

Antonia Liţă: Piesele au fost variate, de la cele lente cu tentă melancolică, la adevărate jocuri de note şi nuanţe. Am avut ocazia să descopăr adevărate bijuterii muzicale precum Cantique de Jean Racine de Gabriel Fauré,  sau, bineînţeles, Echilibrul suprem, lucrare a distinsei Irina Odăgescu. Munca a fost intensă, însă rezultatul a fost mai mult decât mulţumitor.

Alexandra Bărăceanu: Ca artişti, trebuie să ştim să ne transpunem de la o stare la alta în orice moment. Este adevărat că nu e uşor să ai o stare de bucurie pentru urmatoarea piesă după un moment ca Requiem aeternam sau Lacrimosa, dar cred eu, că ne-am descurcat foarte bine, în special datorită îndrumărilor maestrului nostru care ne-a ajutat să creem o mare varietate de stări şi să le transmitem întregii săli.

Emilian Nechifor: Repertoriul din această seară a fost unul foarte variat. Pot spune că a fost o lecţie de istorie a muzicii corale  însumând atât lucrări ale compozitorilor români cât şi lucrări  universale. Procesul de asimilare a acestor lucrări nu a fost dificil însă a fost nevoie de ceva timp pentru a-l studia din mai multe puncte de vedere.

Veronica Prodan: Într-adevăr am avut parte de un repertoriu variat şi deosebit de frumos, cu lucrări semnate de către unii dintre cei mai valoroşi compozitori din toate timpurile. Procesul n-a fost  greu, dar  nici uşor. Timp de cateva luni am studiat și ne-am pregătit cu  răbdare pentru acest concert, despre care domnul nostru profesor ne-a vorbit chiar de la bun început. Am mers, astfel, cu paşi mici, dar siguri.

Ionuţ Andrei-Marcelin: Procesul însuşirii repertoriului a fost unul greu într-adevăr, având în vedere diversitatea lui şi timpul scurt de care am beneficiat. Consider că cel mai dificil de realizat au fost trecerile de la o stare la alta , de la un strigăt îndurerat la un zâmbet optimist, de la lacrimi de tristeţe la lacrimi de fericire! Dar cu multă dăruire şi pasiune împleticită cu sudoare şi trudă, am reuşit să încoronăm o seară de concert fabuloasă.

Tătaru Desiela: Unul dintre lucrurile care m-a fascinat la acest concert a fost că am avut un repertoriu ce a cuprins piese încă din Renaşterea spaniolă, până în secolul XXI. Este ceva deosebit ca în câteva luni să reuşim să desluşim misterele fiecărei piese, atât de diferite una de alta. A fost greu, însă cunoaşterea diverselor lucrări, fiecare cu specificul şi dinamica ei, m-a ajutat extraordinar de mult în aprofundarea muzicii. Îi mulțumesc din inima domnului Gruescu pentru că s-a gândit la noi, cei care vom face doar un an de cor şi dirijat, şi ne-a oferit posibilitatea de a trece printr-un asemenea repertoriu.

Ana-Lorena Moise: Repertoriul a fost unul foarte bine ales, fiecare piesă fiind mai spectaculoasă ca alta! Însuşirea lui a însemnat însă ore întregi de muncă, dar care a avut în final un rezultat fabulos!

Desiela Tătaru dirijând Pase el Agoa

Cum te-ai simţit în postura de dirijor? Cum găseşti această experienţă?

Alexandra Bărăceanu: A fost prima mea apariţie în calitate de dirijor, aşadar am avut mari emoţii. Nu este uşor să “conduci” 90 de oameni într-o poveste muzicală, însă în tot acest timp, de la începerea anului universitar până acum, am fost foarte atentă la tot ceea ce ne-a dăruit maestrul nostru în materie de dirijat şi am încercat să nu îl dezamăgesc în această seară.

Emilian Nechifor: A fost o experienţă inedită. Publicul a fost minunat! Cu astfel de momente te întâlneşti rareori în viaţă. Când vezi că eşti admirat, iubit, îndrăgit pentru ceea ce faci, ştiind că numai pentru 4 minute de dirijat munceşti zile, saptamani, luni, sentimentul trăit este de nedescris. Între dirijor şi componenţii corului se creează o chimie extraordinară ce duce la răspândirea acestei stări euforice şi în rândul spectatorilor.

Veronica Prodan: A fost o experiență unică, emoționantă, deoarece pentru prima oară în viaţă am avut posibilitatea să stau pe o scenă în faţa unui cor şi să-mi exprim trăirile nu prin glas, ci prin gesturi. Aflându-mă acolo, simţeam o responsabilitate imensă faţă de cei care au crezut în mine, dar şi fericire, mai ales în momentul cand publicul îmi răspundea atât de generos cu aplauze. Am trăit nişte clipe de neuitat.

Ionuţ Andrei-Marcelin: Parcă şi acum aud telefonul cum sună, era trecut de 23:00, maestrul mă anunţă că am fost ales să dirijez în marele concert, am rămas înmărmurit! M-am simţit onorat, bucuros, dar totodată copleşit de emoţii. A fost o experienţă de neuitat, covârşitoare! Poate şi pentru că am fost pus pentru prima dată  în postura de dirijor.

Tătaru Desiela: A fost prima experienţă de acest gen pentru mine şi m-am simţit onorată că am fost printre puţinii dirijori ai acestui concert, aleşi din tot anul I, cu toate specializările. Niciodată nu mă gândisem înainte că aş putea să dirijez şi cât de mult ar putea să-mi placă! Am cunoscut îndeaproape problemele cu care se confruntă un dirijor, emoţiile de a realiza că 80 de oameni se află în conducerea ta muzicală, responsabilităţile pe care le ai… A fost, cu adevărat, o provocare pe care am fost mai mult decât bucuroasă să o accept.

Ana-Lorena Moise: Mi-am dorit foarte mult să mă aflu printre cei care urmau să dirijeze în concert. Când am fost aleasă de către maestrul Valentin Gruescu am fost foarte fericită. Pot spune că a fost o experienţă minunată! Am avut ocazia sa învăţ câte ceva din tainele dirijoratului, suficient cât să conştientizez importanţa acestuia în cadrul unui cor. Mă bucur enorm că am avut această oportunitate, în urma căreia am învăţat foarte multe şi am rămas cu amintiri de neuitat.

                                                                       

Care a fost relaţia cu colegii tăi pe tot parcursul pregătirii acestui concert? Dar cu mentorul Valentin Gruescu?

Antonia Liţă: Toţi ne înţelegem foarte bine; la urma urmei, pasiunea pentru muzică este cea care ne-a unit. Am muncit ore întregi împreună pentru ca totul să iasă perfect, iar maestrul Gruescu ne-a îndrumat şi ne-a ajutat întotdeauna. Pot spune că îi datorăm foarte multe.

Alexandra Bărăceanu: Fiind primul an de studiu, necunosccându-ne între noi, normal, am încercat să fim prieteni, să formăm o echipă deoarece toţi avem acest frumos obiectiv: să bucurăm lumea cu muzica pe care o facem. Cât despre îndrumătorul nostru, tind să mă consider norocoasă pentru faptul că am prilejul să îl am ca mentor, un om minunat în primul rând, dar şi un adevărat muzician şi maestru în dirijat pentru care am numai cuvinte de laudă.

Emilian Nechifor: Relaţia mea cu colegii a fost şi este una minunată. Atât din punct de vedere dirijoral cât şi ca membru al ansamblului, am avut o conexiune puternică cu colegii mei ce m-au ajutat enorm de mult mai ales în ceea ce priveşte partea dirijorală. Acest ansamblu ne-a unit şi ne-a învăţat  ce înseamnă cu adevărat performanţa.

Ionuţ Andrei Marcelin dirijând O la, o che bon echo! de Orlando di Lasso

Veronica Prodan: Pe întreg parcursul pregătirii, s-a format o relaţie frumoasă atât cu colegii care m-au înţeles şi m-au susţinut, fapt pentru care le mulţumesc, cât şi cu domnul profosor Valentin Gruescu, un mentor, un om deosebit, dar şi o enciclopedie vie, ce ne arată nu numai tainele muzicii, dar ne predă şi adevărate lecţii de viaţă în fiecare zi.

Ionuţ Andrei-Marcelin: Tot acest timp petrecut împreună ne-a apropiat foarte mult! Chiar dacă avem specializări diferite, chiar dacă venim din toate colţurile ţării, Juventus Academica ne-a unit ca o familie!

Tătaru Desiela: Nu am decât cuvinte de laudă pentru domnul Gruescu! Capacităţiile lui artistice şi organizatorice mi-au întrecut cu mult aşteptările. Va rămâne mereu în amintirile mele ca unul dintre profesorii care a contribuit semnificativ în formarea mea muzicală. De asemenea, am avut ocazia de a-mi cunoaşte mult mai bine colegii din an prin faptul că a trebuit să lucrez mult pentru examenul de cvartete şi pentru cel de dirijat de la sfârşitul semestrului.

Ana-Lorena Moise: Cu aceasta ocazie am reuşit să cream relaţii frumoase de prietenie, ne-am dezvoltat spiritul de echipă, având nevoie să depindem unii de ceilalţi ca lucrurile să iasă aşa cum trebuie. Desigur, s-a creat o relaţie frumoasă între toţi colegii şi maestrul Valentin Gruescu, care într-un singur semestru a devenit unul din profesorii mei de suflet! Am avut oportunitatea să învăţ atât de multe şi pentru asta sunt profund recunoscătoare. Regret însă că această experienţă durează doar un singur an, dar sunt convinsă ca relaţia de prietenie va dura o viaţă.

Dintre atâtea creaţii deosebite aflate în repertoriul vostru în această seară, care consideri că a fost punctul de atracţie şi de ce?

Antonia Liţă: Nu cred că a existat o piesă mai interesantă ca alta. Toate au avut farmecul şi frumuseţea lor. Ce-i drept, piesa de debut cu instrumentele de percuţie a fost, din punctul meu de vedere, unul din momentele cele mai reuşite.

Alexandra Bărăceanu: Din acest repertoriu nu consider o creaţie mai bună decât cealaltă. Maestrul nostru a avut grijă să aleagă numai creaţii superbe pentru ca tot concertul să fie un punct de atracţie, nu numai unele momente.

Emilian Nechifor: Consider că punctul de atracţie din această seară a fost reprezentat de lucrarea Lacrimosa datorită construcţiei mai ales din punct de vedere armonic dar şi melodică a acestei piese. Disperarea, tristeţea s-a putut simţi încă de la primele note cântate de maestrul Dan Racoveanu la orgă, sentimentul fiind preluat de către solista Bucura Paula Seling şi răspândit în rândul spectatorilor prin vocea ei absolut minunată ce creează o senzaţie inedită atât pe plan psiho-afectiv cât şi fizic.

Veronica Prodan: Nu cred că aş putea face o diferenţiere. Tind să cred că toate melodiile interpretate în cadrul acestui concert au reuşit să ajungă la inimile celor din sală, pentru că fiecare în parte este de o frumuseţe rară, iar noi am încercat să transmitem toate emoţiile trăite atât în momentele profunde, cât şi în cele dominate de veselie şi îmbietoare de dans. Sper că am izbutit acest lucru.

Ionuţ Andrei-Marcelin: Fiecare creaţie a fost deosebită şi aleasă cu multă grijă, e chiar dificil să mă decid care moment a reprezentat punctul culminant din acest repertoriu. Personal, inima de român mândru îmi spune că Flăcăruia de maestrul Radu Paladi a reprezentat apogeul concertului. Poate şi pentru că a fost piesa care a încheiat repertoriul nostru, dar vigoarea si exploziile de energie ale folclorului românesc m-au cucerit pe de-a-ntregul!

Tătaru Desiela: Este atât de greu să mă pronunţ doar despre o lucrare pentru că am ajuns să preţuiesc fiecare piesă în parte şi să apreciez calitățile ei. Totuşi, piesa compozitoarei Irina Odăgescu a rezonat într-un mod aparte în sufletul meu, am admirat îndeaproape împletirea minunată dintre text şi muzică, şi, cred că dăruirea noastră a făcut ca această interpretare să producă emoţii desobite în inimile ascultătorilor.

Ana-Lorena Moise: Îmi este dificil să răspund la aceasta întrebare deoarece fiecare piesă a avut ceva aparte. Probabil lucrarea Pase el Agoa, interpretată în deschiderea concertului, se află printre cele mai spectaculoase, fiind o piesă plină de energie pozitivă, oferind concertului o deschidere explozivă!