Împreună colorăm Ploieștiul

Un drum spre celebritate

Copilă fiind, adesea mă întrebam cum poate fi pavat un drum spre celebritate exceptând munca asiduă şi constantă? Să fie oare nevoie şi de un gram de noroc, sau poate de o mână de ajutor cu experienţă, de sfaturi, de încurajări, de multe ieşiri în public, dar şi de o reclamă bine gândită? Răspunsul cred eu că ar trebui să fie unul care conţine toate aspectele enumerate.

Intrăm în culisele competiţiilor muzicale, care de multe ori reprezintă rampa de lansare a unui artist, şi poposim la “Drumul spre celebritate”, concurs care a devenit foarte apreciat în ultima perioadă, ajungând să adune an de an un număr record de participanţi, mai ales acum, când îşi deschide porţile şi pentru tinerii muzicieni din afara ţării, devenind internaţional.

Dar haideți să vedem ce face ca acest concurs să fie unul special. În primul rând este singurul din ţară, care pe lângă premiile în bani oferă celor clasaţi pe primele 3 locuri oportunitatea de a susţine un concert cu Orchestra de Cameră Radio şi două recitaluri la Palatul Mogoşoaia şi la Castelul Peleş. Iată aşadar, acea mână de ajutor de care vorbeam mai devreme, astfel tinerii sunt încurajaţi să apară în public mai des, şi nu oriunde, ci în locaţii deosebite încărcate de istorie, unde vor lua pulsul unui public pestriţ şi vor avea şansa să se afirme ca artişti.

De asemenea, „Drumul spre celebritate” este concursul cu cel mai mare număr de etape şi cel mai numeros juriu, fiecare spectator având drept de vot.  Aici intervine şi jurizarea celor mai mici, o jurizare cinstită, dar care poate lua o întorsătură neaşteptată în momentul în care copiii, neajunşi încă la vârsta la care să poată înţelege muzica cu sufletul, fără a privi aparenţele ori anturajul, ajung să voteze un aspect fizic plăcut, în detrimentul talentului. Iar în acest an, în cadrul programului „Să stii mai multe, să fii mai bun!”, şi-au anunţat deja participarea peste 600 de elevi ai şcolilor şi liceelor din Bucureşti.

În acest an, concursul - înregistrat integral şi difuzat de Radio România Cultural - se va desfăşura pe parcursul a şapte etape şi o finală, iar ca invitaţi din lumea muzicii îi vom avea pe: Vlad Dimulescu şi Verona Maier (pian), Ion Bogdan Stefănescu (flaut), Răzvan Suma (violoncel), Eleonora Enăchescu (canto), Ladislau Csendes (vioară) şi Alexandru Anastasiu (percuţie).

În seara de miercuri, 26 martie, i-am putut asculta pe cei 3 finalişti ai concursului ”Drumul spre celebritate” de anul trecut în postura de soliști ai Orchestrei de Cameră Radio, ansamblu dirijat de maestrul Cristian Brâncuși. Gazda în acea seară ne-a fost chiar iniţiatorul competiţiei, Sebastian Crăciun, care ne-a prezentat pe scurt evoluţia muzicală şi palmaresul soliştilor.

În deschiderea concertului am ascultat Serenada pentru orchestră de coarde op. 20 de Edward Elgar, lucrare în trei părţi condusă într-un mod pe cât de simplu pe atât de elegant de maestrul Cristian Brâncuşi, o deschidere numai bună a ceea ce avea să urmeze, o oază de linişte întreruptă câteva secunde doar de râsetele unui micuţ mai năzdrăvan din sală. Am apreciat imediat delicateţea, rafinamentul şi profesionalismul celor aflaţi pe scenă.

Nu multe sunt momentele în care  spectatorului i se oferă şansa să îşi închidă ochii şi să se contopească cu muzica. În acea seară ni s-a oferit această şansă. Toţi muzicienii urmăresc să atingă acea „performanţă” prin care publicul devine satisfăcut şi începe să venereze artistul de pe scenă, dar nu toţi reuşesc. Gesturile mult prea ample ale dirijorului, sunetul neglijent al orchestrei ori neîncadrarea în stil a lucrărilor, sunt doar câteva aspecte care pot duce la finalitate un concert mediocru. Toate acestea duc la distragerea atenţiei de la muzică şi deci, la neîmplinirea scopului unui concert.

Ocupantul locului al III-lea al concursului „Drumul spre celebritate”, Mihai Boboiescu, a fost cel care a dat startul concertului. Acesta a obţinut numeroase premii la concursuri naţionale şi la Olimpiadele de muzică. În perioada 2005-2010 a colaborat cu diferite orchestre şi ansambluri camerale, dintre care: Orchestra Naţională de Tineret, Orchestra Inginerilor, Orchestra Medicilor şi Orchestra Tinerimea Română. Profesorul Cornel Ștefănescu afirma într-un interviu: “Mihai este un fagotist excepțional, este foarte bine pregătit, are o tehnică impecabilă, este deschis tuturor lucrărilor indiferent de epocă, de la Baroc până la muzica modernă, iar astăzi a confirmat că muzica modernă îi este la-ndemână.”

Fagotistul a adus în faţa publicului o lucrare  în primă audiţie românească Concertul pentru fagot şi orchestră de coarde op 75 al compozitorului Raffael d’Alessandro (1911-1959), despre care Dinu Lipatii afirma: “este unul dintre cei mai complecşi artişti ai generaţiei noastre”.

Structurat pe patru părţi, fără pauzele aferente, şi fără prea multe punct de reper pentru instrumentul solist, concertul este o piatră de încercare atât pentru interpret, cât şi pentru orchestră. Abundă în semnificaţii muzicale de tot felul, fiind o lucrare în care toate instrumentele - inclusiv solistul - sunt tratate de multe ori în mod egal. Nu de puţine ori, instrumentul solist intona aceeaşi linie melodică cu cea a orchestrei, moment în care devenea parte din ea. Întâlnim pasaje solo de vioară, violă, violoncel sau chiar contrabas, dar şi multe dialoguri între acestea. De asemenea, observăm cum instrumentului solist îi sunt atribuite pasaje în registrul său acut, fapt ce îi oferă fagotului o sonoritate diafană deosebită care se integrează perfect în discursul muzical acompaniator.

          Am apreciat dezinvoltura fagotistului Mihai Boboiescu, calitatea sunetului, varietatea nuanţelor, acurateţea şi tehnica, dar şi sincronizarea cu orchestra, aspect deloc de neglijat într-o lucrare de o asemenea anvergură.

  A urmat ocupantul locului al II-a al concursului “Drumul spre celebritate”, violoncelistul Horaţiu Luduşan cu bine cunoscutele Variaţiuni pe o temă rococo pentru violoncel şi orchestră op. 33 de Piotr Ilici Ceaikovski, o interpretare care a smuls zâmbetele şi aplauzele celor aflaţi în sală.

            Horaţiu Luduşan s-a născut în 1993 la Cluj-Napoca, iar în prezent este student în anul al II-lea la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Până în prezent se mândreşte cu un palmares care numără 18 premii naţionale, a fost solist al Filarmonicii Transilvania şi a participat la cursurile de măiestrie susţinute de violoncelişti cunmoscuţi precum: Marin Cazacu, Götz Teutsch, Umberto Clerici, Răzvan Suma şi László Fenyö.

Primul lucru care ne face să îl admirăm de fiecare dată pe violoncelistul Horaţiu Luduşan este pasiunea şi plăcerea cu care cântă orice opus muzical şi modul în care reuşeşte să îşi pună amprenta personală asupra lucrărilor. În acea seară tânărul a dat dovadă de muzicalitate, virtuozitate, acurateţe şi mult şarm, după spusele unei spectatoare.

Cea din urmă, dar care a fost de fapt cea dintâi la ediţia a IV-a a concursului de la Mogoşoaia: Simina Croitoru. Studentă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Simina are 24 de ani şi tot 24 de distincţii la competiţii naţionale şi internaţionale, majoritatea fiind premii I. A concertat cu aproape toate filarmonicile ţării, a cântat în ţări precum Austria, Italia, Germania, Ungaria, Elveţia, şi Cehia.

  Pata de culoare a serii - la figurat, dar şi la propriu -, violonista, îmbrăcată într-o rochie de un roşu aprins, ne-a interpretat cu nobleţea tipic bachiană, cu sensibilitate şi eleganţă Concertul nr 1 în la minor pentru vioară şi orchestră BWV 1041 de Johann Sebastian Bach.

 Iată ce a declarat inițiatorul concursului “Drumul spre celebritate”, Sebastian Crăciun, la final: “Cred că s-a instituit o tradiție ca Orchestra de Cameră Radio să premieze laureații concursului Drumul spre celebritate de la Palatul Mogoșoaia, un proiect pe care l-am început împreună cu formațiile Radio-ului, acum 5 ani. Iată că aceşti tineri evoluează în fața unei orchestre profesioniste, una dintre cele mai bune din ţară, cu atâta dezinvoltură, profesionalism, şi succes la public.”

  
Detalii concurs: http://drumulsprecelebritate.wordpress.com/
Reportaje: www.radioromaniacultural.ro

Foto:www.revistamuzicala.radioromaniacultural.ro