Împreună colorăm Ploieștiul

Adevărul despre Benjamin Britten

În așteptarea lunii decembrie, am primit în dar prima ninsoare din acest an și un recital organizat cu prilejul centenarului Benjamin Britten. Intitulat “Tell me the Truth about Love”, spectacolul ne-a adus în față instrumentiști ai Operei Naționale din București, dar și soliști invitați ce ne-au ajutat să pătrundem în lumea marelui compozitor englez, delectându-ne cu lucrări de tinerețe ale acestuia.

Am descoperit adevărul despre muzica de calitate, despre eleganță și rafinament,  toate acestea într-o atmosferă căldă, prietenoasă, alături de un public uneori mult prea entuziast, și de un prezentator cu alură și accent de englez, marți seara în foayerul galben al Operei Naționale din București.

Am avut parte de asemenea și de un spectacol fascinant de lumini, unele din acelea calde, care parcă ne transpuneau în lumea sofisticată a Londrei de la începutul secolului XX. Galbenul se potrivea cu eșarfa prezentatorului, în timp ce roșul intens scotea în evidență rochia neagră și elegantă a mezzosopranei Andra Bivol care a deschis recitalul. În interpretarea acesteia am ascultat cele 4 cântece din Cabaret Songs, primul din acestea fiind și cel care a dat numele evenimentului. Am pășit în lumea tânărului Britten printre armonii de blues, alături de o prezență feminină ce ne-a încântat atât auzul cât și văzul. Aceasta a fost pe rând delicată, jucăușă, tristă, dar și veselă, trecând de la momente de sublim lirism, la momente de virtuozitate vocală, ajutată fiind în permanență de expresivitate și de o dicție foarte bună. Ioana Maxim, maestru corepetitor, a fost cea care a asigurat acompaniamentul.

            A urmat apoi Lucia Maria Petroianu, acompaniată la pian de Mădălina Florescu, care ne-a caraterizat muzical cele Două insecte: Lăcusta și Viespea. Foarte interesantă a fost asemănarea pe care compozitorul a reușit să o realizeze, cu o economie de mijloace tehnice componistice. De asemenea interesant a fost și contrastul pe care oboista ni l-a arătat în interpretarea sa, trecând de la lăcusta jucăușă și delicată la vispea cea vioaie și amenințătoare.

            Seara muzicală a continuat cu pianista Luminița Berariu, care ne-a expus un Jurnal de vacanță. Considerată a fi una din cele mai importante lucrări ale compozitorului englez, suita Holiday Diary op. 5 pentru pian solo, scrisă de Britten pe când acesta avea doar 20 de ani, este alcătuită din 4 piese ușor asemănătoare ca stil și caracter.

            Cu un tușeu frumos realizat, frazări și nuanțări ce se pliau perfect pe muzica interpretată, pianista a creat o atmosferă  melancolică, propice meditației și a nostalgiei, atmosferă întreruptă doar de scârțâitul scaunului și de aplauzele nestăpânite ale publicului între părțile suitei...

Recitalul a continuat cu Ruxandra Urdăreanu și ale sale Patru cântece franceze, acompaniată la pian de Ioana Maxim, urmată apoi de cele Cinci valsuri pentru pian în interpretarea Mădălinei Florescu.

Seara noastră muzicală petrecută în foayerul operei s-a încheiat cu Simfonia Simplă într-un aranjament pentru cvintet de coarde, cea mai cunoscută și îndrăgită lucrare orchestrală a lui Britten, o muzică captivantă, ușor previzibilă, ce atrage publicul încă de la primele măsuri. Cvintetul a fost alătuit din membrii ai orchestrei Operei Naționale din București: Cristian Balaș (vioara I), Alexandra Rogalski (vioara a 2-a), Sorin Spasinovici (violă), Mladen Spasinovici (violoncel) și Iustin Carp (contrabas). Entuziasmul tineresc al temelor, comicul din partea a 2-a, climaxul liric din Sarabanda sentimentală (partea a 3-a) sau caracterul vivace, jucăuș, al ultimei părți au ridicat publicul în picioare.

            Așadar, recitalul a fost unul pe măsura așteptărilor, încadrat perfect într-o seară în care primii fulgi de nea și-au făcut timid apariția în peisajul bucureștean. Ce este dragostea? Nu am aflat nici până acum, poate că este tocmai acea primă ninsoare, sau poate seara muzicală oferită cu drag nouă. Dragostea se află în lucrurile mărunte, la fel cum tânărul Britten afirma despre simfonia sa (Simfonia Simplă) că este una facilă la prima vedere, juvenilă, dar care poate ascunde lucruri mărețe.