Carmina Burana în deschiderea stagiunii la Sala Radio
Stagiunea
Orchestrei Naţionale Radio s-a deschis vineri, 12 octombrie, sub bagheta noului
dirijor principal al orchestrei, Tiberiu Soare, cu un program ce a cuprins două
dintre cele mai cunoscute şi
îndrăgite pagini muzicale: Concertul pentru pian şi orchestră în do major de Wolfgang Amadeus
Mozart şi cantata scenică Carmina burana
de Carl Orff. De fapt, aceasta a fost şi intenţia organizatorilor, aceea de a
atrage cât mai mulţi oameni prin intermediul unui program accesibil fiecărui
meloman. Nu pot spune însă că alăturarea acestor două lucrări complet diferite
a fost una foarte bine aleasă, dar m-am mulţumit să privesc concertul de Mozart
ca un preludiu la ceea ce avea să urmeze.
Astfel,
simpla apariţie pe afiş a cantatei a reuşit să aducă la Sala Radio peste 1000
de oameni. Biletele, aşa cum era de aşteptat, s-au epuizat destul de repede,
trecându-se la vânzarea biletelor fără loc. De aici până la cearta şi
îmbulzeala tipică românului nu a mai fost decât un pas. După îndelungi discuţii
şi explicaţii între doamnele de la casierie şi unele distinse dame care aveau
să ia parte la concert fără a şti măcar cine cântă şi ce cântă, am reuşit să mă
strecor în sală şi să îmi ocup locul, pe scări bineînţeles.
Seara a
început cu Concertul pentru pian şi orchestră de Mozart, ce l-am ascultat în
interpretarea extraordinară a Luizei Borac.
Născută la
Piteşti, pianista, şi-a început primele studii muzicale la Râmnicu Vâlcea, a
continuat la Bucureşti unde a absolvit Liceul de Muzică "George
Enescu" şi Conservatorul "Ciprian Porumbescu", după care a urmat
studii la Conservatorul din Hanovra - Germania, obţinând de-a lungul anilor
peste 30 de distincţii naţionale şi internaţionale.
Am remarcat
la Luiza Borac un tuşeu rafinat, o grijă deosebită pentru nuanţele folosite şi
un sunet cald, toate acestea fiind perfecte pentru o partitură mozartiană.
Partea a
doua a serii i-a adus pe scenă pe soprana Irina Iordăchescu, tenorul Robert
Nagy, baritonul Iordache Basalic, Corul Academic Radio şi Corul de copii Radio,
pentru a ne delecta cu cantata scenică a lui Carl Orff: Carmina burana.
Lucrare
dramatică, de mare anvergură, care implică o forţă extraordinară atât din
partea corului şi a orchestrei, cât şi din partea dirijorului, Carmina burana a
reuşit emoţioneze şi să ridice în picioare o sală întreagă.
Cantata
este construită, simetric, se deschide şi se închide cu bine cunoscuta parte
intitulată "Fortuna Imperatrix Mundi" sau "O, Fortuna".
Este structurată pe 5 secţiuni mari, ce însumează în total un număr de 25 de
părţi, fiind compusă pentru orchestră mare, cor şi solişti.
Ca şi stil
melodic, se resimt influenţele Renaşterii şi ale Barocului, iar ritmul este
elementul cel mai important, metrul schimbându-se la fiecare pas.
Este de remarcat dificultatea
partiturii tenorului, Olim lacus colueram,
pe care solistul Robert Nagy a susţinut-o destul de bine. Acolo, tenorul
trebuie să cânte în majoritatea timpului numai în falset, pentru a sugera cât
mai bine suferinţa personajului său.
Nici părţile baritonului
(interpretat aici de Iordache Basalic) sau ale sopranei (Irina Iordăchescu) nu
trebuiesc însă trecute cu vederea. Aria sopranei intitulată Dulcissime, cere o foarte bună stăpânire
a vocii de cap, fiind presărată cu note foarte înalte (mi din octava a treia),
compozitorul vrând o soprană lirică şi nu de coloratură, tocmai pentru a sugera
mai bine tensiunea şi dramatismul momentului.
Aşadar, am avut parte de o seară
extraordinară, de o sală arhiplină, de oameni entuziasmaţi, de pagini muzicale
şi interpretări pe măsură.
Comentarii
Trimiteți un comentariu