“Romeo şi Julieta” la Teatrul National de Opereta
 |
Nu cred că există persoană
care să nu cunoască celebra povestea a celor 2 îndrăgostiţi, Romeo şi Julieta, şi care să nu tresară
la auzul termenului de musical. Ei
bine, Romeo şi Julieta si musicalul s-au unit şi au dat naştere unui spectacol
de mare succes, primul musical pop-rock prezentat de către o instituţie profesionistă
de teatru din România.
Originalul, “Romeo et Juliette: De la Haine a l'Amour”, a avut premiera in
Franta in 2001, pe muzica si versuri de Gerard Presgurvic, bucurandu-se imediat
de success. A mai fost jucat in Canada ,
Belgia, Anglia, Olanda , Austria , Rusia, Ungaria, Korea de Sud, Mexic si China Romania
Musicalul compus
de Gérard Presgurvic este un spectacol scenic de foarte mare amploare, cu
decoruri impresionante şi cu interpreţi pe măsură. În acest caz, un protagonist
nu mai este doar un simplu actor ce are ca scop redarea în scenă a unui rol,
iar interpretul nu mai are ca obiectiv dovedirea calităţilor vocale. Ce vreau
să spun este că într-un asemenea spectacol rolul este unul foarte greu. Interpretul
trebuie să aibă maturitatea de a îmbina plăcut dansul cu muzica şi cu jocul
actoricesc.
Musicalul
ce are la bază povestea lui William Shakespeare este în fapt o adaptare la
contemporaneitate, intriga rămânând însă aceiaşi. Muzica este una cu influenţe
pop şi rock, versurile sunt accesibile, limbajul este şi el adaptat pentru
vremurile noastre, iar costumaţiile sunt moderne.
Având ocazia
să văd un asemenea spectacol, mărturisesc că am fost plăcut surprinsă şi în
acelaşi timp uimită în primul rând de rezistenţa de care trebuia să dea dovadă
fiecare actor în parte, pentru că trebuie să recunoaştem că ai nevoie totuşi de
o condiţie fizică excelentă pentru a face faţă unui asemena “calvar”, sarcină
îndeplinită cu brio de Jorge - Romeo, Diana Nitu- Julieta, Filip Ristovski - Mercutio, Ernst Fazekas - Tybalt
etc..
 |
| Sursa: www.cugetliber.ro |
Într-un
interviu Jorge a declarat: “...Rolul Romeo, un rol infernal, pentru mine cel
puţin. Când am fost prima dată la Budapesta şi am văzut spectacolul mi s-a
părut că nu mai puteam să respir, nu mă mai puteam gândi la nimic, nici la rol,
nici la cât Romeo are de alergat şi de cântat. Mă gândeam că eu nu pot să fac
asta. I-am spus regizorului Kero “vă mulţumesc foarte mult că m-aţi invitat la
Budapesta, dar ştiţi, eu nu pot...”. De atunci regizorul mi-a spus să o luăm încet,
am mers la repetitii s-au mai
adunat lucrurile, am început antrenamentele şi bineînteles că în urma acestor
antrenamente devii din ce în ce mai puternic din punct de vedere fizic. Prima
dată mi-a fost foarte greu fizic, după care actoria a venit de la sine, căci
rolul mi s-a potrivit ca o mănuşă şi atunci a fost mai mult decât perfect.”
Am remarcat de asemenea şi
munca din spatele scenei, toate decorurile grandioase (decorurile Bela Gotz,
costumele Rita Velich), care erau într-o mişcare continuă, jocul impresionant
de lumini, vestimentaţia actorilor sau atmosfera creată de orchestră (dirijor
Balazs Stauroczky). Toate aceste detalii contribuie, zic eu, într-o proporţie
de 50 % la reuşita spectacolului. Mă gândesc...: degeaba ai actori buni şi o
piesă la fel de bună, dacă nu poţi să redai întocmai atmosfera piesei şi să îl
duci pe receptor în lumea respectivă, lucru care este posibil doar cu ajutorul imaginii
scenice.
 |
| Sursa: www.cugetliber.ro |
Invit,
aşadar, iubitorii de muzică, de operă şi de teatru să convieţuiască timp de
câteva ceasuri, pentru a asista la o plăcută îmbinare a artelor frumoase,
într-o manieră ireproşabilă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu