Romeo şi Julieta

 "Romeo şi Julieta"

la Teatrul Naţional de Operetă

Nu cred că există persoană care să nu cunoască celebra povestea a celor 2 îndrăgostiţi, Romeo şi Julieta, şi care să nu tresară la auzul termenului de musical. Ei bine, Romeo şi Julieta și musicalul s-au unit şi au dat naştere unui spectacol de mare succes, primul musical pop-rock prezentat de către o instituţie profesionistă de teatru din România.

Musicalul compus de Gérard Presgurvic este un spectacol scenic de foarte mare amploare, cu decoruri impresionante şi cu interpreţi pe măsură. În acest caz, un protagonist nu mai este doar un simplu actor ce are ca scop redarea în scenă a unui rol, iar interpretul nu mai are ca obiectiv dovedirea calităţilor vocale. Ce vreau să spun este că într-un asemenea spectacol rolul este unul foarte greu. Interpretul trebuie să aibă maturitatea de a îmbina plăcut dansul cu muzica şi cu jocul actoricesc.

Musicalul ce are la bază povestea lui William Shakespeare este în fapt o adaptare la contemporaneitate, intriga rămânând însă aceiaşi. Muzica este una cu influenţe pop şi rock, versurile sunt accesibile, limbajul este şi el adaptat pentru vremurile noastre, iar costumaţiile sunt moderne.

Având ocazia să văd un asemenea spectacol, mărturisesc că am fost plăcut surprinsă şi în acelaşi timp uimită în primul rând de rezistenţa de care trebuia să dea dovadă fiecare actor în parte, pentru că trebuie să recunoaştem că ai nevoie totuşi de o condiţie fizică excelentă pentru a face faţă unui asemena “calvar”, sarcină îndeplinită cu brio de Jorge - Romeo, Diana Nițu - Julieta, Filip Ristovski - Mercutio, Ernst Fazekas - Tybalt si altii

    Într-un interviu Jorge a declarat: “...Rolul Romeo, un rol infernal, pentru mine cel puţin. Când am fost prima dată la Budapesta şi am văzut spectacolul mi s-a părut că nu mai puteam să respir, nu mă mai puteam gândi la nimic, nici la rol, nici la cât Romeo are de alergat şi de cântat. Mă gândeam că eu nu pot să fac asta. I-am spus regizorului Kero “vă mulţumesc foarte mult că m-aţi invitat la Budapesta, dar ştiţi, eu nu pot...”. De atunci regizorul mi-a spus să o luăm încet, am mers la repetiții, s-au mai adunat lucrurile, am început antrenamentele şi bineînteles că în urma acestor antrenamente devii din ce în ce mai puternic din punct de vedere fizic. Prima dată mi-a fost foarte greu fizic, după care actoria a venit de la sine, căci rolul mi s-a potrivit ca o mănuşă şi atunci a fost mai mult decât perfect.” 

              Am remarcat de asemenea şi munca din spatele scenei, toate decorurile grandioase (decorurile Bela Gotz, costumele Rita Velich), care erau într-o mişcare continuă, jocul impresionant de lumini, vestimentaţia actorilor sau atmosfera creată de orchestră (dirijor Balazs Stauroczky). Toate aceste detalii contribuie, zic eu, într-o proporţie de 50 % la reuşita spectacolului. Mă gândesc...: degeaba ai actori buni şi o piesă la fel de bună, dacă nu poţi să redai întocmai atmosfera piesei şi să îl duci pe receptor în lumea respectivă, lucru care este posibil doar cu ajutorul imaginii scenice.

Invit, aşadar, iubitorii de muzică, de operă şi de teatru să convieţuiască timp de câteva ceasuri, pentru a asista la o plăcută îmbinare a artelor frumoase, într-o manieră ireproşabilă.