Misha Katz din nou pe scena Ateneului
Un nou concert de stagiune
al Filarmonicii "George Enescu" a readus în faţa orchestrei un
minunat dirijor cunoscut pentru energie, non-conformism şi eleganţă în acelaşi
timp – Misha Katz şi un solist remarcabil – violonistul Ilian Gârneţ, ce ne-au
încântat auzul cu sonorităţile Concertului
pentru vioară şi orchestră de Johannes Brahms, Moarte şi transfiguraţie de Richard Strauss, iar în încheiere Vânătorul blestemat de Cesar Franck.
Când îl aducem în discuţie pe
remarcabilul Misha Katz părerile sunt împărţite: sunt unii care îl consideră ca
fiind un mim care dansează pe scenă sau un “showman”, care se îngrijeşte să
amuze publicul şi să le distragă atenţia de la ceea ce contează cu adevărat la
un concert – muzica. si mai sunt cei ca mine care îl consideră un geniu şi îl
venerază ca atare.
Nu ştiu dacă este bine ceea ce cred eu - probabil m-am
lăsat prea mult influenţată de personalitatea lui exacerbată şi de stilul lui
uneori mult prea energic şi expansiv - dar tind în continuare să sper că nu mă
înşel şi că munca acestui domn nu este aşa precum se spune.
Să fi fost vremea frumoasă cea care
m-a făcut mai veselă şi bine dispusă sau poate să fi fost programul, sau
solistul, dirijorul sau pur şi simplu muzica - încă nu ştiu, dar seara a fost -
cel puţin pentru mine - una perfectă.
Foarte
implicat în ceea ce cântă, beneficiind de o tehnică foarte bună, acurateţe în
interpretare, o paletă largă de culori şi un temperament exploziv, Ilian Gârneţ, solistul serii, un artist
matur, şarmant, care reuşeşte să atragă întotdeauna simpatia publicului, a studiat muzica la Academia din Chişinău, sub
îndrumarea lui B. Dubosarsky, finalizându-şi pregătirea muzicală în Finlanda. Talentul îi
este recunoscut încă de la vârsta de 9 ani, fiind distins cu o serie de premii
naţionale, dar şi cu premiul Tibor Varga. A concertat în Rusia, Germania , Spania, Franţa, dar şi în România, alături de
Filarmonica din Cluj.
Cât despre dirijor, ce să vă mai
spun, acelaşi om minunat, energic, exuberant şi expresiv care a dirijat din nou
fără partitură, aşa cum ne-a obişnuit.
Seara a debutat cu
lucrarea Moarte şi transfiguraţie de
Richard Strauss, poem simfonic, compus
în 1889, bazat pe un poem al lui Alexander Ritter, structurat în 3 părţi
denumite: Sunetele triumfului, Eliberarea şi Transfigurarea.
A urmat Concertul pentru vioară şi orchestră de Johannes Brahms care a captat atenţia publicului
printr-o interpretare plină de emoţie şi patos a solistului Ilian Gârneţ.
Solistul a surpins aşa cum o face de fiecare dată, prin implicare, conducerea
foarte clară a liniilor melodice şi sunetul clad al viorii sale.
Seara s-a încheiat cu Vânătorul blestemat de Cesar Franck, o
lucrare ce foloseşte în deschiderea temelor instrumentele din alamă, şi ce a
captat prin sonorităţile pline şi masive.
Aşadar, concertul din această seară a fost
unul exploziv, publicul având ocazia să vadă faţă în faţă două mari
personalităţi ale muzicii clasice ale momentului actual. Nouă nu ne mai rămâne
decât să ne bucurăm că avem - dacă nu în fiecare zi, măcar adesea - ocazia să
ascultăm asemenea muzicieni minunaţi pe scenele bucureştene şi să promitem că
le vom urmări îndeaproape evoluţia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu