Tânăra generaţie de compozitori

            Am fost foarte fericită să iau parte pe data de 9 februarie la un recital al colegilor mei de la clasa de compoziţie clasică, din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, recital în care prin intermediul unor studenţi, masteranzi sau profesori şi-au expus ideile muzicale din propriile compoziţii.

            Recitalul, aflat sub genericul „Atelier de muzică nouă”, a fost unul foarte interesant, elegant, pe alocuri tumultos sau liniştit şi de ce nu plin de emoţii constructive, bineînţeles atât pentru tinerii creatori, care au reuşit să îşi vadă propriile idei muzicale luând viaţă în faţa unui public numeros, dar şi pentru publicul care a avut ocazia să cunoască o viitoare generaţie talentată de compozitori.

            Dar gata cu atâta vorbărie, hai să facem cunoştinţă cu compozitorii şi să vă enumăr câteva din lucrările care mie personal mi-au atras atenţia: Roland Şandor Metricasimetric, Corina Alexandra Tîrziman Opposite Twin Gloves, Alexandru Mihalcea 13, Alexandru Sima  Duo şi Irina Vesa Messier-Messiaen.

            Foarte interesant mi s-a părut faptul că unele lucrări nu aveau o muză, nu aveau un punct de plecare, nu aveau o sursa de inspiraţie, uneori atât de necesară unui compozitor. Fiind întrebaţi la ce s-au gândit în momentul în care au pus pe hârtie acele note, unii nu au ştiut ce să răspundă, ideile lor venind într-un mod simplu, natural şi firesc, lucru care este demn de apeciat: „Atunci când compun,  nu pornesc neapârat de la o idee fixă (...) nu îmi propun să redau prin muzică ceva anume(...) ” - Vesa Irina

            Acest lucru m-a dus departe cu gândul, la geniul creator al lui Wolfgang Amadeus Mozart, care avea obişnuinţa să compună astfel, fără a avea o sursa de inspiraţie, pur şi simplu melodia îi suna în cap, iar el aşeza notele pe portativ, fiind bine cunoscut faptul că partiturile sale aveu arareori ştersături şi corecturi, iar faptul acesta mi se pare incredibil. 

            Am întâlnit bineînţeles şi lucrări ce au pornit de la idei bine determinate şi fixate dinainte:

-  „Un câine în oraş (...) este o piesă care încearcă să reflecte lumea văzută prin ochii unui câine.” - Iancu Marius Cezar

- „Mecanism (...) sugerează o maşinărie, un sistem de mecanisme sonore, cu inteemitenţe nostalgice tipice umanului.” – Mihalcea Alexandru

            Un alt fenomen intersant ce vreau să vi-l aduc la cunoştinţă: din pură curiozitate am studiat câteva partituri şi modul în care sunt scrise acestea. Pot spune că am întâlnit două tabere: cei care dădeau indicaţii de tempo, de dinamică, ori de stări pe care interpretul trebuia să le încerce, la fiecare pas (Parody- Corina Alexandra Tîrziman) şi cei care se aflau în cealaltă extremă, lăsându-i interpretului libertate de a alege maniera în care urmează să interpreteze o lucrare şi să şi-o însuşească. Ei bine, personal, nu am ajuns la nici o concluzie care să ma determine să dau dreptate vreuneia dintre părţi. 

            Mai observ cum unii încearcă să insereze în lucrări cât mai multe elemente tonale atât de plăcute urechilor neformate şi neobişnuite cu muzica modernă, în timp ce alţii vor să ducă mai departe tradiţia contemporanilor pe culmile gloriei, unele lucrări sunt organizate, cu sens, altele fără, unele au conţinut mici fragmente muzicale aparţinând unor lucrări consacrate (Marrige - Andra Iacobeţ), fiecare lucrare are ceva aparte care te determină să le ţii minte.

            Ei bine, compozitorii noştri au trecut cu bine de acest test iniţial, lucrările le-au fost - mai mult sau mai puţin – aplaudate, iar ei au fost felicitaţi şi ovaţionaţi minute în şir, iar acest lucru nu poate decât să îi bucure, deoarece este vital modul în care reacţionează publicul la auzul lucrărilor tale.

             Să nu uităm însă un aspect foarte important, în Salonul de Muzică al Muzeului Naţional „Georege Enescu” s-au aflat într-o mare proporţie în ziua respectivă cunoştinţe, rude şi priteni, adevăratul test nu a fost nici pe departe  acesta, el va avea loc în ziua în care compoziţiile lor se vor afla în faţa unui public specializat, sau amator, dar care de această dată nu vor mai avea nici o legătură cu ei, nu vor ţine cont că  sunt la început de drum, vor fi cruzi, pentru că aşa sunt oamenii în general.

            Aşadar noi nu putem decât să le urăm multă baftă şi succes si sa le promitem ca le vom urmari activitatea în  continuare.