Misterul viorilor Stradivarius

 

Subiect abordat de mulţi specialişti în domeniul muzicii - cercetători, oameni de ştiinţă sau simpli pasionaţi ai instrumentelor cu coarde - secretul longevităţii şi calităţii acestor instrumente rămâne greu de nedesluşit. Pe când ani la rând cercetătorii s-au tot întrecut în ipoteze şi concluzii referitoare la construcţia viorilor Stradivarius, muzica emisă de aceste minunate instrumente umple până la refuz sălile de concerte, atunci când pe afiş figurează un nume al vreunui interpret ce se afla în posesia unei astfel de bijuterii.

 Asta s-a întâmplat şi în friguroasa seară de 27 octombrie. Pe scena Ateneului Român a concertat violonistul francez David Grimal alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, sub bagheta maestrului Horia Andreescu. Bineînţeles nu spun acum că publicul numeros s-a adunat special pentru a auzi sonoriţăţile unei veritabile viori Stradivarius, deoarece bănuiesc că puţini spectatori cunoşteau acest aspect. Programul de sală, însă, avea să informeze publicul cu privire la instrumentul pe care se cântă.

Aflăm deci că violonistul David Grimal - artist invitat pe cele mai mari scene ale lumii - cântă pe o vioară „Stradivarius ex-Roeder” din anul 1710. Aşadar, vorbim despre o vioară veche de peste 300 de ani. Îmi aduc bine aminte cum învăţam de la profesoara mea de pian faptul că majoritatea instrumentelor din lemn devin din ce în ce mai bune odată cu trecerea anilor, pe când instrumentele din alamă, de exemplu, necesită schimbarea cu unele noi la anumite intervale de timp.

Aflăm în urma unor cercetări amănunţite făcute de specialişti următorul lucru: calităţile acustice excepţionale şi până acum inegalabile ale viorilor lutierului italian Antonio Stradivari - sau Stradivarius -  au la bază densitatea lemnului din care sunt construite. Este foarte important şi lacul sau tratamentul  aplicat lemnului. Prea multe straturi de lac, sau prea puţine, pot influenţa foarte mult felul în care vibrează lemnul, şi deci sunetul. 

Dacă aruncăm o privire asupra legendelor, aflăm cu totul alte premise. Au fost oameni care au susţinut faptul că lutierul a cioplit instrumentele din lemnul unor vechi catedrale sau castele.

Important este să vă relatez mai departe ceea ce s-a petrecut în seara cu pricina pentru ca dumneavoastră să puteţi înţelege de ce este o vioară Stradivarius superioară faţă de una obişnuită.

             Lucrarea pe care David Grimal a „testat” sonoritatea viorii a fost Concertul pentru vioară şi orchestră de Alban Berg. Solistul a cântat cu bucurie,  spontaneitate şi o tehnică impecabilă. Pe parcursul lucrării a fost ajutat foarte mult de căldura şi fineţea emanate de sunetul viorii. Interesant era faptul că instrumentul putea lua multe înfăţişări, era versatil. Putea emite în acelaşi timp atât un sunet cald şi pătrunzător, dar şi unul strident şi puternic. Se putea observa cu uşurinţă şi diferenţa de claritate - uneori inimaginabilă - a sunetului.

                  Tot datorită calităţii instrumentului, solistul a putut susţine continuu linia melodică, a putut modela cu uşurinţă nuanţele şi a reuşit un vibrato excelent.